„Dragă Rita sau Maria-Amparo sau Debora,
Una din cele mai enervante, frustrante și triste experiențe pe care le vei trăi va fi aceea de a-ți plăcea, sau și mai rău, a te îndrăgosti, de persoane nepotrivite. Dacă vei semăna cu mine, înainte de a te gândi ce mai exact îți place la el, te vei gândi la toate modurile și felurile în care o relație cu persoana asta nu va funcționa. Te vei panica instant la gândul că poate vei reuși prin absurd să-l faci să-i placă de tine și apoi va trebui să îi vorbești despre tine și despre felul în care trăiești tu viața ca fată creștină. Așa că, cel mai probabil, nici nu vei știi dacă să fii tristă că nu te cheamă în oraș și nu iese cu tine, sau să te bucuri că măcar așa nu trebuie să îi explici că tu n-o să dormi cu el, n-o să te culci cu el, și practic, n-o să faci cam niciunul din lucrurile pe care el se așteaptă ca o fată de vârsta ta să le facă într-o relație. Și cu toate că în tine va fi mereu o voce care îți va explica frumos și rar că există cineva pentru tine și că nici măcar nu îți place așa de tare de tipul ăsta, vor fi momente când te vei îmbrăca cu o rochie frumoasă, te vei machia drăguț și vei veni singură acasă și vei vrea să spargi oglinda și să dai foc la tot dulapul, pentru că adevărul e că în seara asta nu vrei să fii singură și ai vrea ca cineva să te scoată la plimbare, să te țină de mână și să te sărute. Da, și te enervează cumplit că de fiecare dată când te gândești ce să mai faci ca să-i atragi atenția revine vocea care îți explică că nu are niciun sens să îi atragi atenția pentru că dacă îi va plăcea de tine, va trebui să îi explici cine ești și asta e cea mai sinistră și traumatizantă discuție pe care ți-o poți imagina și ți-e frică de ea și știi că nu va duce nicăieri, pentru că te uiți la omul de care îți place și îți dai seama că nu există nicio șansă pe pământul ăsta prin care el chiar să fie fericit numai să te țină de mână și să te ia în brațe. Și da, ești tristă și suferi. Și da, știi și tu că într-o zi va fi bine și le crezi pe toate persoanele care încearcă să te înveselească amintindu-ți ce tânără și frumoasă ești, dar în momentul ăsta vrei să le bați pe toate, pentru că tu ești singură și plângi și vrei ca cineva să-ți spună lucruri drăguțe și amuzante și să se joace în părul tău și să te ia în brațe și pur și simplu nu vezi persoana asta nicăieri. Și poate vrei atunci să te rogi să nu mai simți asta niciodată și să nu-ți mai placă de niciun băiat care nu e pentru tine. Dar nici asta nu va funcționa pentru că după un timp îți va fi dor să simți și dor să-ți placă și să râzi și să te aranjezi. Chiar dacă acum toate complimentele te lasă cu un gust amar, pentru că știi că nu au nicio valoare. Chiar dacă acum toate ți se par fără sens și fără rost, pentru că știi foarte bine că tu nu te poți conforma cu societatea în care trăiești. Pentru că tu nu-ți regreți deciziile și nici nu-ți regreți credința. Regreți că ești cam singură în asta și că eșuezi în a le arăta celor din jur că e frumoasă viața de creștin. Regreți că lumea în care trăiești te vede ca pe o persoană pedepsită, nu binecuvântată. Regreți că nu reușești să dai cuiva curaj să încerce viața altfel. Regreți că oamenii te admiră, poate chiar te doresc, dar nu te acceptă de fapt așa cum ești. Regreți că încă nu ai reușit să treci peste toate astea, regreți că încă suferi și cazi în deznădejde. Dar asta-i viața, Maria, și povestea asta probabil se va repeta de nenumărate ori până în ziua când îl vei cunoaște pe acela care trebuie să vină. Dar dacă tu citești asta, vreau să ieși din camera ta, sau din baie, de unde te-ai ascuns să plângi și să mergi să te uiți la tatăl tău. Dacă nu îl găsești așezat la masa din bucătărie mâncând lucernă, să știi că nu e un bou, e acela care s-a uitat la mama ta și a văzut o comoară, nu o pedeapsă, acela care l-a lăsat și pe Dumnezeu să mai facă din planuri și care s-a încrezut în El, că nu-l va face nefericit și nesatisfăcut, ci
îi va da cu adevărat harul iubirii, de a putea trăi cu adevărat o poveste minunată. Curaj, baby, Dumnezeu te-a ales din ziua în care eu am scris aceste rânduri, El îți va da tot ce îți dorește inima și încă mai mult.
Cu drag,
Mama.
P.S. În cazul în care nu te-a ajutat cu nimic tot ce am scris, am ceva folositor pentru tine: este înghețată în congelator.”English Translation:
To my daughters, with love, Mom.
One of the reasons for which I started this blog about "the sensitive life" which is just another way of saying "christian life", besides the fact that I am a christian and need to talk about this experience, is the fact that I hope to have a christian family someday and maybe a couple of daughters. Which daughters, most probably will experience similar stories as I did. And even though I hope I'll know how to be there for them and support them, there are chances I'll turn into an over-protective mother wanting to lock them in a tower where no one will ever hurt them. And I don't think they're gonna like that. So I decided to leave them my written experience, so they will know they are not the only ones who had to go through all this stuff and I will be able to remember I had a hard time coping with everything too.
Dear Rita or Maria-Amparo or Deborah,
One of the most annoying, frustrating and painful experiences you will ever have will be liking, or worse, falling in love with someone who isn't right for you. And if you are anything like me, before thinking what is it that you like about him you will start thinking about all the ways in which a relationship with this person won't work. You will panic at the thought that he might like you back and then you will have to talk to him about yourself and how you live your life as a Christian girl. So, most probably, you won't even know if you should be sad that he doesn't ask you out or just be glad that in this way you don't have to explain him that you won't sleep with him, have sex with him or basically won't do any of the things he would expect a girl of your age would do in a relationship. And although there will always be a voice in your head that will explain to you nice and slowly that there is someone out there for you and that you might not even like this guy so much, there will be times when you'll put on a pretty dress and a beautiful make-up (not you, Julia, because you don't do any of these, but my daughters might) and come home alone and wishing you smashed the mirror and burn all your clothes because the truth is that tonight you don't want to be alone and you wish there was someone there to take you out on a walk and hold your hand and kiss you. Yes, and you hate it that every time you think about what you could do to make him notice you the voice in your head reminds you that it would make no sense getting his attention because if he might like you then you will have to explain him who you are and that is by far the most traumatizing and sinister conversation you could possibly imagine and it won't lead anywhere because there is no chance on this Earth that he might actually be happy with only holding your hand and "slightly" hugging you (I felt the need to emphasize "slightly" - men nowadays have skills in hugging too). And yes, you are sad and in pain. And yes, you know one day everything will be alright and you believe it when everyone tells you that you are young and beautiful but right now you just wanna tell everyone to go to hell because you are alone and crying and wishing someone was there watching the game with you and telling you funny things and nice things and holding you and you just don't see this person anywhere. And maybe then you wanna pray that it all goes away and that you never ever feel again and fall again for the wrong person. But that won't work either, because after a while you will miss feeling and liking and laughing. Even though right now all compliments leave you with a bitter taste in your mouth because you know they are worthless. Even though everything seems pointless right now because you know you can't conform to the society you live in. Because you don't regret your decisions or our faith. You regret being a little alone in this and failing to show the people around you that life as a christian is very beautiful. You regret the fact that the world sees you as a punished person not a blessed one. You regret that you can't give someone the courage to try to live life differently. You regret that people admire you and even desire you but don't really accept you as you are. You regret that you still haven't figured out how to get over all this and you still suffer and lose hope. But that's how life is, Maria, and this story will never get old until the day you meet the one who is yours to come. But if you are reading this, I want you to get out of your room or the bathroom where you've hidden to cry and go look at your father. If you don't find him sitting at the kitchen table eating hay then you should know he's not an ox but a man who looked at your mother and saw a treasure, not a curse. He is a man who let God make some of the plans and who trusted that He will not make him unhappy and unsatisfied but will give him the power to love and be truly happy. Courage, my little baby, God has chosen you since the day I wrote these lines. He knows your heart and will fulfill all of your wishes and even more.
I love you,
Mom.
P.S. If nothing of this helped, here is something helpful: there is ice-cream in the refrigerator.
