Despre crestinii-submarin si crestinii-far

Am auzit nu demult expresia de creștini-submarin și m-a amuzat. Se referă la acei creștini care „scot capul de sub apă de două ori pe an, de Paști și de Crăciun”. Și adevărul este că sunt destul de multe submarine în oceanul nostru. O grămadă, chiar. Pe de o parte, mă bucur, căci măcar în aceste două sărbători oamenii scot capul de sub ape să privească spre Cel ce nu-și ia ochii de la noi nicio clipă. Pe de altă parte, îmi pare rău că atât de mult timp, atât de multă lume navighează orbește în întunericul unor ape ce de multe ori încearcă să-i scufunde. Și mă întrebam de ce? De ce atâtea submarine și nu mai multe nave? Care să plutească asupra apelor, asupra problemelor vieții de zi cu zi, asupra atâtor suferințe și neînțelegeri? De ce nu stau oamenii în lumina Celui ce face Soarele să răsară zi de zi? Și atunci am continuat comparația (poate ușor forțată pe alocuri) și mi-am dat seama că lipsesc creștinii-far. Lipsesc aceia care să fie „lumina lumii și sarea pământului”. Lipsesc cei care să ghideze navele rătăcite către Portul pentru care au fost create, Paradisul. Și atunci mi-am zis, „Bine, bine, dar în realitate e un singur far în port, nu mai multe.” Și așa e. Nu e nevoie de 100 de faruri, nu trebuie toți să fie preoți, sau călugărițe, sau misionari. Nu toți trebuie să fie far. Dar aceia care pot da mărturie prin viața lor, aceia pe care Dumnezeu îi binecuvântează zi de zi cu o iubire infinită, aceia care văd că nu există noroc și ghinion ci doar un Dumnezeu atotputernic care poartă permanent de grijă navelor sale fragile, că nu există coincidențe și că viața e mai mult decât un cont în bancă și o canapea comodă, aceia sunt chemați să fie far. Sunt chemați să lumineze cu viața lor întreaga coastă, ca navele din jurul lor să poată vedea dincolo de adâncul tenebros al mării, dincolo de problemele ce par fără sfârșit. Un singur far poate schimba traiectoria multor nave. Un singur far, o lumină cât de mică, poate da speranță unui submarin aflat aproape de fundul mării. O singură scânteie poate aduce înapoi pe linia de plutire o epavă lipsită de puterea de a se mai ridica din apele în care a fost scufundată. Curaj, lumină mică, oriunde te-ai ascunde! Lumea aceasta are nevoie de tine! Poate acest timp de grație și de har, în care submarinele scot capul de sub apă pentru a căuta o fărâmă de iubire și credință este momentul cel mai bun pentru ca viețile celor binecuvântați să strălucească dând speranță și direcție celor ce îl caută pe Cel răstignit. Nu e aici! Nu e mort, nu e sub ape! A înviat și merge înaintea noastră! Umblând după El vom umbla deasupra apelor! J